Mi-e clar ca fiecare dintre noi traieste cel putin o data in viata momente in care ezita,in care face un pas inainte si doi inapoi sau in care pur si simplu nu stie ce sa aleaga.Unii recunosc asta,altii nu...unii sunt afectati de asta,altii chiar deloc.
Fie ca ti se intampla in viata de zi cu zi,in dragoste,in afaceri sau stiu eu in ce activitate...genul asta de sentiment poate sa fie destul de prapastios.Am ezitat la randul meu,stiu unde poate duce ezitarea,dar cred ca fara ezitare nu am mai fi oameni.
O persoana m-a intrebat..."Dragos,de ce atunci nu era asa,si acum e asa cum e?"...eu nu i-am spus "Pentru ca am ezitat",pentru ca sunt de parere ca prea putini au puterea sa accepte ca ezitarea e omeneasca.
Si atunci,putem spune ca ezitarea e sora cu incertitudinea?Intrebarea pe care mi-a pus-o acea persoana poate fi tradusa in felul urmator..."De ce incertitudinea a devenit bursc certitudine?"...mi se pare simplu,incertitudinea poate naste certitudini...temporare trecatoare,sau durabile si dureroase.
Daca as putea,as intreba-o pe acea persoana..."de ce certitudinea a devenit brusc incertitudine?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu